Vârful Ipsarion
Ipsarionul este cel mai înalt vârf din insula Thassos (1204m) și este situat pe muntele cu același nume.
Dacă doriți să urcați pe vârf, cel mai bine este să alegeți traseul din Potamia. Veți avea nevoie de aproximativ 3 ore pentru a ajunge în vârf, mergând într-un ritm normal. Traseul este marcat, potecile sunt înguste și abrupte, așa că trebuie să fiți prudenți.
Este important să plecați de dimineață devreme, deoarece atunci când soarele strălucește puternic, priveliștea de pe Ipsarion către mare nu este la fel de clară. De asemenea, este mai bine să alegeți traseul din Potamia pentru că peisajele sunt mai pitorești.
Dacă nu doriți să mergeți pe jos, dar totuși vreți să vedeți Ipsarion, aveți posibilitatea de a pleca din satul Maries. Acesta este situat la aproximativ 11 km distanță de vârf.
Traseul este mai potrivit pentru un vehicul off-road, dar localnicii spun că există doar câteva părți critice pe drum, astfel că cei perseverenți pot ajunge în vârf cu propriile mașini. Într-un anumit punct deasupra lui Maries, drumul se intersectează cu drumul din Teologos. Aceasta înseamnă că puteți ajunge la Ipsarion și din Teologos, dar această rută este chiar mai proastă decât cea din Maries și are o lungime de aproximativ 15 km. Dacă alegeți să mergeți în vârf cu un vehicul off-road (sau cu mașina dumneavoastră), puteți ajunge la aproximativ 100m de vârf.
Vă avertizăm că și pe insula Thassos există șerpi, în special în zonele montane, deci trebuie să fiți atenți și precauți.
Pe internet există informații că pe traseul către Ipsarion puteți vedea păsări rare.
Nu uitați să vă înregistrați în cartea de impresii atunci când ajungeți în vârf și astfel să vă lăsați urma mică în timp.
Datorită lui Ipsarion și numeroaselor dealuri, Thassos beneficiază de un climat foarte plăcut. Nopțile sunt reci, iar ziua bate o briză care răcorește suficient și nu deranjează.
Datorită priveliștii către Skala Potamia și Golden Beach, merită să mergeți pe jos, dar dacă doriți ca marea să fie vizibilă clar, plecarea trebuie să fie foarte devreme, astfel încât să ajungeți în vârf înainte de răsăritul soarelui.
Unul dintre forumurile de călătorii oferă o descriere interesantă a traseului către Ipsarion, dată de gnjavatorix, și arată astfel:
“Ne-am trezit la 7:15 dimineața, o plimbare la brutărie și apoi ne-am pus în mișcare. În această zi ne-am propus să ajungem pe cel mai înalt vârf al insulei - Ipsarion, 1206m. Am ajuns în Potamia la ora 9, am găsit indicatoarele pentru Drumul Montan către Ipsarion și aventura a început.
De fapt, nu știam la ce să ne așteptăm, ne așteptam să avem vreo 3 ore de mers până la vârf, pe un traseu. Cu toate acestea, cele 3 ore s-au transformat în 4, având în vedere ritmul nostru (mai bine spus - ritmul meu), dar trebuie luată în calcul și faptul că traseul nu a fost chiar un traseu. După un traseu clasic cu indicatoare din lemn (care cad dacă le privești strâmb, dar, să-mi credeți pe cuvânt, se pun ușor înapoi pe stâlpi, unde stau tot la fel de instabil), puteți avea încredere doar în marcajele roșii pe stânci și pietre.
Uitați de balustrade, între voi și prăpăstii este doar coada unui ferigă… foarte reconfortant. Înainte de vârf se află o stație de munte (un ceh ne-a spus “300 metri” și a plecat mai departe, noi tocmai am crezut că suntem aproape, dar ne-am mai cățărat o oră… poate se referea la 300 de metri înălțime… nu vom ști niciodată). Faptul că cineva a călcat pe acest traseu înaintea voastră reușește să vă consoleze parțial. În drum, veți întâlni peisaje complet neașteptate, pe care nu le-ați văzut în broșurile turistice despre Thassos… cel puțin nu în agențiile noastre.
Cehii și nemții vin în masă pe Thassos, știind că aici se pot baie și face drumeții. Ei sari veseli pe cărările de capre pe care noi ne trăgeam ca melcul. După 4 ore, cu nasul și buzele uscate de vântul care bate neîncetat, după o plăcuță pe care ați crezut că scrie 200m, și apoi ați realizat că scrie 2000m (criză de genul “nu mai pot, nu mai pot, iar el spune doar - după colț este”), urmează o mare satisfacție - în cele din urmă realizați că sunteți pe insulă și că vă înconjoară apa, apă și numai apă. În depărtare vedeți Keramoti, Athos… totul.
Și tocmai când simțiți satisfacția că ați realizat ceva mare, observați că în jurul vostru este plin de turiști germani care au profitat de beneficiile civilizației și au ajuns în vârf cu mașini off-road… babele îmbrăcate în sandale… sandale! Eu, în 2 tricouri, un pulover și o jachetă de plastic… iar ea în papuci! Cu toate acestea, sentimentul de realizare nu poate fi egalat. Ne-am înscris în cartea de impresii”.”
Puteți verifica cazarea din Thassos făcând clic AICI.
Eva23.06.2023 08:31:15
Going up on the top, was something on my wishlist. It happened. We started our way from Potamia at 7 o'clock in the morning. Two families with 12 and 15 years children. The way on the rocky path wasn't easy, sometimes even scary and dangerous. It took us 4 hours to get to the top and when we reached the peak the moment was unbelievable. Breathtaking.
Paul28.04.2023 19:46:14
In 1998, when I was 50, we went to Thassos for the first time. As a climber of old, the beautiful Ipsarion held a strong magnetism for me. I promised my wife that if ever we returned to Thassos, I would attempt to climb Ipsarion.We returned the following year. My wife dropped me at the bottom of the walking track near Potamia, complete with rucksack full of water, jumper ( in case it was cold 4000ft up), and toilet paper. A few hundred yards along the track, I found an ideal walking stick which, as I struck off the path to head toward the base of the mountain, was perfect to help me across the thick heather covering and indeed, for any disagreeable snakes. As I reached the mountain base, I suddenly questioned the wisdom of this old man climbing the near 3.5 thousand foot hill as it had been nigh on 15 years since I climbed my last Munroe! After 700ft, as I looked down over my shoulder, seeing nothing but an almighty drop, I once again questioned my idea of a 51 year old bloke, with no one to know if I'd fell or not on this imperfect rock. Better carry on now, I thought, no good going back. After another 50ft or so, I heard a bell dingling somewhere way up on the mountain beside me. This was the spur to end my doubt. If someone or a goat could get up there, get a grip. This gave me new found confidence, and as I got higher, the rock became perfect for a climber, and I climbed much more quickly, soon to be above the invisible bell. I finally reached the deep 'V' in-between Ipsarion and her sister ( can't remember the name), sweating profusely. Certainly no need for a jumper in what must have been approaching 30°. I thought 'well I'm here now so walked the ridge up to her sister, then back to mighty, beautiful Ipsarion. Even the ridge walk to both peaks, took a tired old fella best part of 2 hours.When I finally arrived atop, I wrote my name in the book, and looked down longingly to Scala Potamia beach, knowing exactly where my wife would be, tried to make a reflective signal to her, but I knew she'd be enjoying herself too much. How I got down to her, is another story.
Ivan31.05.2022 09:20:07
Admin je napisao da je za polazak na hajking ka vrhu Tasosa, najbolje poći rano ujutru. Moje pitanje je s tim u vezi, kada su fotografije odozgo najbolje, tj. koje je to vreme biti gore najidealnije a kako bi se videlo ostrvo Samotraki, jake plave boje mora, itd.. Poznato je, pa kao i što piše gore u tekstu, da čim sunce jače zasija, boje su blede i doživljaj nepotpun. Pitam za letnji period jul / avgust.
Jovan24.03.2012 03:48:24
ja sam iz Vojvodine, u kojoj se pentranje bas i ne smatra nuznom aktivnoscu, pogotovo na letovanju, kad se odmaras... Bog neka blagoslovi te likove sto su se ispentrali, načinili fotke i opisali nam sve to.!!! :-)
Danijela NS05.08.2010 10:49:09
Svaka čast onima koji su se popeli na vrh, mi ipak nismo bili toliko ambiciozni...:-)...pa smo do vrha krenuli iz Marijesa kolima. Slike koje je Ana postavila ovde i koje se mogu videti ako krenete peške su divne, ali lepo je i ako do vrha krenete kolima...:-) Put se oduži (a ima i više od 11km), zato što morate sporo da vozite i što put nije baš najbolji...ali nekima je to pomalo i izazov...:-)...naime, moj dragi je Opel Astru popeo na nekih najviše 100m od vrha, verujem da bi to bilo i bliže da ga nisam sprečila...jadan auto..:-) A vrh.....divan osećaj....i divan pogled! :-)