Cel mai frumos timp pe insula Tașos este perioada în jurul Paștelui. Acest lucru se datorează în primul rând vremii frumoase, atmosferei festive și sosirii primilor turiști. Parcă totul este mai vesel în acea perioadă, marea este “mai albastră”, oamenii sunt mai fericiți…

Anul acesta, un număr neobișnuit de mare de turiști și-au petrecut Paștele pe insula Tașos. Cele mai multe persoane au fost greci și români. Au fost deschise toate cafenelele și restaurantele, chiar și cele care nu planificaseră să își reia activitatea înainte de Paște s-au răzgândit văzând câți turiști vin în stol de insulă.

Vremea a fost frumoasă, așa că mulți s-au scăldat. M-am gândit că în anul următor ar putea fi organizat un autocar din Serbia.

Ultima săptămână de post, numită și Săptămâna Mare, este foarte importantă pentru locuitorii insulei. Toți fac eforturi să meargă mai des la biserică, toți postează și se roagă lui Dumnezeu. Joi, toți se împărtășesc pentru a fi prezenti la “Cina de Taină” alături de Hristos și ucenicii Săi.

Vinerea Mare este cea mai tristă zi și oamenii petrec aproape întreaga zi în biserică. Este singura zi din an în care nu se ține Liturghia, ci în timpul zilei se citesc texte din Noul Testament. Nu se aude zbuciumul sau râsetele în biserică sau în fața bisericii. În acel moment când Hristos a murit pe cruce, cortinele templului ierusalimului s-au rupt, iar clopotele au crăpat. De aceea, în Vinerea Mare nu se aud clopotele în biserici, ci doar sunetul lemnului lovindu-se. Majoritatea oamenilor se străduiesc să poarte îmbrăcăminte mai închisă în ziua respectivă și să mediteze asupra a ceea ce Hristos a suferit pentru noi, a fost biciuit, chinuit și în cele din urmă răstignit. Vineri seara, se prezintă simbolic scosul trupului lui Hristos de pe cruce și îngroparea acestuia în mormânt. În acea vreme, toți ies în liniște din biserică și pornesc într-un simbolic înmormântare a lui Hristos. La conducerea procesiunii se află cei mai influenți și cei mai devotați oameni din localitate, medici, profesori, avocați, care conduc procesiunea cântând. În spatele lor, se poartă trupul lui Hristos împodobit cu flori, iar după ei mii de oameni merg în liniște, cu lumânări în mâini. La fiecare intersecție, se opresc și oamenii trec în mod pios sub o masă care reprezintă suportul pe care se află trupul lui Hristos. Pe terase se află oameni care din cauza bolii nu pot merge. De obicei, aceștia sunt persoane în vârstă, cu lumânări în mâini. Pentru mine, acest detaliu este cel mai emoționant. În timpul trecerii procesiunii prin oraș, toate luminile de la toate casele sunt aprinse și muzica se oprește în toate cafenelele, restaurantele… Nu există nicio persoană care să nu fie în stradă în acel moment, începând de la bebelușii mici până la cei mai în vârstă, cei bolnavi și neputincioși… De la întoarcerea în biserică până sâmbătă seara, oamenii sărută păturica în care trupul lui Hristos a fost învelit.

În miezul nopții dintre Sâmbăta Mare și Duminică, oamenii se adună în fața bisericilor și mănăstirilor. Exact la miezul nopții, se organizează un mare foc de artificii și astfel începe slujba de Paște veselă. Oamenii se sărută și își spun unii altora: „Hristos a înviat”…

Noi am primit învierea Domnului în acest an la Mânăstirea Sfântului Arhanghel Mihail. Din cauza numărului mare de oameni, biserica nouă, mare și încă neterminată, a fost deschisă. A fost într-adevăr multă lume. La miezul nopții, preoții și monahițele au ieșit pe balconul mânăstirii și au slujit acolo. A fi în această mânăstire în ziua de Paște este o experiență specială.
După întoarcerea de la mânăstire, fiecare familie are pe masă tradționala supă de interior care se gătește doar în ziua de Paște. Se numește magirică și este foarte dificil să o pregătești.

Duminica este ziua în care toate familiile sunt împreună. O masă este întotdeauna într-un cerc de familie. Mielul sau iedul este așezat pe frigare încă din zori pentru a fi servit în jurul orei 15.

Luni este cunoscută faptul că icoana miraculoasă a Sfântului Arhanghel Mihail este dusă de la Teologos în Mânăstirea Sfântului Arhanghel. Oamenii pleacă din Teologos la ora 14. Anul acesta, s-au adunat în jur de 300 de oameni care au purtat icoana de la Teologos la mănăstire. Drumul de la Teologos la mănăstire este foarte greu, cu pante abrupte, și durează 4 ore pentru a ajunge. Faptul că persoane în vârstă, dar și tineri, parcurg această drum lung arată credința lor sinceră. De obicei, icoana purtată este icoana care a salvat mânăstirea de un incendiu. Mai exact, incendiul pe care l-am menționat din anii 90 aproape că a ajuns la mânăstire, iar atunci monahițele au ieșit cu icoana și s-au oprit în fața focului, care s-a retras pe loc.