Kefalonija este cea mai mare insulă a Greciei de pe coasta Mării Ionice. Este situată la ieșirea din golful Patraikos, între Zakynthos și Lefkada. Pe lângă acestea, insula este legată de peninsula Paliki în partea de vest și include și insula Ithaca, situată pe coasta estică a Kefaloniei.

Insula are un relief muntos și cel mai înalt vârf, Mega Soros, se află pe muntele Ainos, având o altitudine de 1628 m deasupra nivelului mării.

Kefalonija este cunoscută pentru producția de măsline, struguri și afine. Aproximativ 50% din suprafața insulei este acoperită de copaci de măslini.

Colonizarea insulei a început în secolul al X-lea î.Hr. Conform mitologiei grecești, Kefalonija și-a primit numele de la regele Cefal, primul rege al regiunii în era paleolitică, fiul zeului Hermes și al amantei sale Herse.

În perioada epocii bronzului, insula a fost un centru al civilizației minoice. În timpul războiului peloponesiac, Kefalonija a fost de partea Atenei și mai târziu a făcut parte din Liga Etoliană, ai cărei membri se opuneau hegemoniei macedonene, aceasta fiind dizolvată și Macedonia fiind învinsă după ce a fost cucerită de către Roma în anul 189 î.Hr.
În Evul Mediu, insula a fost cucerită de către conducătorul normand Robert Guiscard, care a murit în timpul unei revolte în anul 1085.
Până la cucerirea de către turci (1479-1499), insula a fost guvernată de către familii napolitane și venețiene.

În anul 1797, Kefalonija a fost temporar sub stăpânirea Franței, dar în 1809, britanicii au preluat controlul asupra insulei, stabilind un protectorat asupra Insulelor Ionice în conformitate cu termenii Tratatului de la Paris din 1815.
Insula a fost în cele din urmă cedată Greciei în anul 1864.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kefalonija a fost ocupată de aliații germani și italieni în anul 1941, trupele italiene ajungând să numere aproximativ 12.000 de soldați pe insulă. Doi ani mai târziu, Italia a capitulat, iar trupele germane au cerut italienilor să predea armele înainte de a pleca, dar aceștia au refuzat de teamă că vor fi lăsați la discreția inamicului. După aceasta, germanii au trimis trupe suplimentare în Kefalonia pentru a prelua controlul asupra insulei, reușind în acest demers, iar în timpul acestei campanii au ucis aproximativ cinci mii de soldați italieni, acest eveniment fiind descris și în celebrul roman și film “Mandolina căpitanului Corelli”.

Insula are o suprafață de aproximativ 781 km2, cu o linie de coastă în lungime de 250 km și aproximativ 36.000 de locuitori. În Argostoli, capitala Kefaloniei, trăiește o treime din populația insulei. Lixouri, al doilea cel mai mare oraș, se află pe Peninsula Paliki și se poate ajunge acolo cu un feribot din Argostoli sau cu o rută înconjurătoare, iar împreună, cele două orașe găzduiesc două treimi din populația prefecturii.

Kefalonia se află într-o zonă cu risc seismic ridicat și împreună cu insula Zakynthos formează zona cu cel mai mare risc seismic de pe coasta Ionică. Kefalonia a fost distrusă aproape în întregime de un cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter în anul 1953. În perioada 9-12 august, când au avut loc cutremurele, au murit 455 de oameni. Aceeași zonă a fost lovită și de un alt cutremur puternic în anul 1983, iar cutremure de intensitate mai mică au continuat să se producă de mai multe ori până în prezent. Din cauza distrugerilor frecvente, Kefalonia este nevo