După cum am menționat anterior, anul trecut, câteva dintre noi, femei sârbe, am avut ideea de a înființa o asociație a sârbilor din Tasos. Având în vedere că suntem deja în jur de 50 de persoane, era timpul să ne cunoaștem și să ne petrecem timpul împreună.

Ne-am adunat de câteva ori, am strâns un număr suficient de membri, ne-am înregistrat asociația și am sărbătorit toate acestea pe data de 19 decembrie, în ziua Sfântului Nicolae. Cu această ocazie, am hotărât ca Sfântul Nicolae să fie sărbătorită ca sărbătoarea noastră asociativă. Am respectat toate obiceiurile ortodoxe, preotul a tăiat colacul, am pregătit coliva, vin, am ținut post… Sărbătoarea a fost sărbătorită într-un restaurant din Limenas. Deoarece grecii nu au sărbători ca noi, le-a fost foarte ciudat, dar toți oaspeții restaurantului s-au ridicat în timpul tăierii colacului de sărbătoare și au respectat obiceiul nostru.

Întregul Tasos are în jur de 50 de sârbi permanenți, în principal femei sârbe. Cel mai mare număr trăiește în Limenas și Potos. Trebuie să recunosc că femeile sârbe din nord (Limenas, Skala Potamia) sunt mai active decât noi, cele din sud, așa că, în mare parte datorită lor, a fost înființată o școală de limba sârbă pentru copiii din căsătoriile mixte (sârbo-grecești). Prima lecție va avea loc pe 3 decembrie.

Fiind singura asociație a sârbilor din nordul Greciei care are cursuri organizate de limbă sârbă, ieri am avut onoarea să găzduim consulul sârb și profesorul de limbă sârbă din Salonic. La primire au participat primarul Tasosului și viceprimarul său. Interesant este că aceștia vorbesc foarte bine limba sârbă, deoarece au studiat în Serbia. Pe lângă faptul că vorbesc limba sârbă, ei iubesc cu adevărat Serbia și poporul nostru, pentru că, așa cum spun ei, și-au petrecut cele mai frumoase ani din viața lor în țara noastră, au îndrăgit bucătăria noastră, limba, stilul de viață. Așa că am petrecut întreaga zi într-o dispoziție minunată și conversații interesante. Primarul ne-a cântat o melodie din filmul “Ko to tamo peva”, iar viceprimarul este un mare fan al lui Toma Zdravković, așa că și el a cântat amintindu-și de zilele frumoase petrecute în cafenelele din Belgrad. Am vorbit despre filmele sârbești de cult, am schimbat experiențe despre viața într-o țară străină, a noastră în Grecia și a lor în Serbia. Consulul Jelena a fost încântată de viața noastră pe insulă și surprinsă de cât de diferită este de viața oamenilor noștri din Salonic.

Atât de încântată de noi, dar și de reprezentanții primăriei Tasos, ne-am simțit și noi. Nu ne așteptam ca ea să fie atât de prietenoasă și gata să ne ajute în orice, în fond, nici nu ne așteptam ca ea să-și exprime dorința de a ne vizita.

După câteva formalități, discursuri și schimb de cadouri (în timp ce pe un ecran video mare rula o prezentare despre Serbia), am trecut la servit masa. Ca niște adevărate gospodine sârbe, ne-am străduit să punem pe masă tot ce este caracteristic bucătăriei tradiționale sârbești, de la kajmak și prșut, la čvarci, ajvar, plăcinte cu varză, proje, gibanica, pâini sârbești, vinuri sârbești, rachiuri, pelin… Toți au fost plăcut surprinși, iar primarul și viceprimarul, care își doreau mult să guste mâncarea sârbească, s-au bucurat în mod deosebit de kajmak :-), și cine nu ar face-o!

Noi două seara târziu, ne-am despărțit cu impresii plăcute și într-o stare de spirit excelentă.

Următoarea adunare este programată pentru 19 decembrie, în ziua Sfântului Nicolae. De data aceasta vom sărbători în Potos.