În grupul Live from Greece, la întrebarea mea despre prima vizită în Grecia, am primit nenumărate răspunsuri frumoase.

Am selectat câteva pentru voi, iar restul le puteți citi singuri, dând click aici.

“Prima dată la Nei Pori, în 2014. Înainte de asta, am fost în Muntenegru când eram copil, dar nu-mi amintesc de asta, așa că fiecare bucată de Grecie a fost o experiență pentru mine, și astăzi… fiecare dată lacrimile îmi vin din valul emoțiilor când ajung în Evzonia, când mă uit la alea aliniate de-a lungul autostrăzii, la sistemul de irigare, totul mi s-a părut altă planetă, iar Nei Pori a fost de neuitat, acolo ne-am descoperit cu toții niște părți noi ale noastre, nici nu știam că pot să mă relaxez atât de mult, să am acel sentiment fără stres și nervozitate pe care nu l-am mai experimentat din copilărie. După asta, Tasos, Polihrono și anul acesta, Nea Vrasna. Trăiesc pentru a merge în Grecia și doar la asta mă gândesc, uneori mă întreb dacă e normal, pentru că exagerez cu adevărat, și de toate e vinovat acel Nei Pori.”

“În 1972, în Mihaniona, și apoi acolo următorii 15 ani. Pe-atunci era un loc urban, cu o piață unde se afla o biserică pe care au demolat-o după câțiva ani și au construit una mai mare și mai frumoasă. M-am întors acolo în 2012, localitatea era și mai dezvoltată, dar nu mai era turism, plaja aproape că nu mai exista, a devenit un port de pescuit, cred că au și o fabrică de prelucrare a peștelui. După 26 de ani am văzut oamenii la care stăteam și întâlnirea aceea nu o să o uit niciodată, m-a întors în copilărie.”

“Hahaha, exact acum eu și fratele meu ne aducem aminte de amintirile din 1977, desigur, Paralia! Cu părinții într-un Fiat, desigur, fără aer condiționat, fără autostradă, o călătorie în necunoscut! La graniță, mai întâi soldați îmbrăcați în uniformă cu borură la pantofi, care se schimbau ritualic la post! Apoi autostrada cu trandafiri înfloriți! Apoi plaja nesfârșită de nisip, cum nu mai văzusem până atunci! Despre suvlaki în chifle de la chioșc nici nu mai vorbesc! Și cola din cutie, pe care nu o aveam la noi în acea vreme! Din ele făceam și un recipient pentru creioane! Apoi shoppingul în Katerini - absolut obligatoriu, candelabru, perdele, cafea, măsline și desigur pentru mine sandale portocalii cu toc ortopedic, desigur, ceva ce nu se găsea la noi! Apoi exersarea limbii engleze și primul îndrăgostit și prima scrisoare! Singurul lucru de care mi-era dor atunci era mirosul de chiparos de la Gradac! Hm, aș mai putea continua, cât de plină, relaxată și magică a fost acea perioadă!”

“Leptokaria, în anul 1978, doar strada principală era asfaltată. Lapte de ciocolată într-o sticlă de plastic. Cârnați pe plajă dintr-o furgonetă parcată. Petrecerea verii la mătușa Keti în fiecare an. Cașeta cu muzica grecească, “Zorba” rula non-stop. Amintiri minunate.”

“Pefkohori, în 1995. Vacanță cu familia și cei mai apropiați prieteni de familie. Aveam 6 ani și totul era o experiență pentru mine, deși îmi amintesc puține detalii despre locul în sine. Cele două familii ale noastre, ambele cu patru membri pe atunci, au primit două cazări complet diferite, una mică și strâmtă, cealaltă extrem de mare, cu o terasă lungă unde ne-am jucat împreună. Promenada părea mare atunci, îmi amintesc de aglomerația de seară, și pentru mine, ca copil, cel mai mare succes a fost un înghețată enormă pe care în Serbia nu o găseam. Apa era limpede, transparentă, îmi era frică să părăsesc zona mică adâncime. Unul dintre noi a avut primul contact cu o meduză. Avem fotografii și amintiri minunate, iar dragostea pentru Grecia s-a intensificat doar cu timpul și noile experiențe.”

“Paralia, anii ‘80, plecam la 1 noaptea, cerul plin de stele, trei copii într-o mașină fără aer condiționat. Sfintirea bisericii din Paralia, preoții dădeau ciocolată copiilor. Miros de brutărie. Mama cumpăra draperii (le mai are și acum), blugi Wrangler și Lee Cooper. Cafea brută, datorită căreia vameșii la Gheve-Djelieți scuturau din pantaloni. Prima placă de călcat din Grecia.”

“Îmi amintesc de feribotul către Tasos în 1974, atunci din Kavala… doar mașina noastră (o Dacia 1100, bineînțeles) și una suedeză…am ajuns în Skala Rachoni… unde practic nu erau turiști… am avut o cameră într-o casă chiar pe plajă… gazda Janula nu-și putea explica de ce am ales acel loc… 10 case… un taverne sat… atât… făceam cumpărături în Prinos… atunci exista un supermarket pe care noi îl găseam fenomenal… și orașul Thassos (Limena, cum îl numeau localnicii) avea câteva taverne, un chioșc cu suvlaki și câteva magazine tipice grecești… și apoi a început treptat… turiștii… dezvoltarea… astfel că acum abia mai recunosc unele locuri… ultima dată părinții mei au fost în vacanță la Tasos în 1990… și tot timpul în aceeași casă… eu am încetat să mai merg cu ei undeva în jurul anului 1985… deja în 1994, când m-am întors cu prietenii, totul era diferit…”