Dacă ați obosit de “informațiile de serviciu” de genul dacă este Lidl, cât de mari sunt țânțarii, unde să merg când sunt valuri, iată un text scris la începutul verii anului 2017. Sunt sigur că mulți se vor recunoaște…

Și așa… acum este oficial, începând de anul acesta ne despărțim de copii în ceea ce privește vacanța. După aproape 24 de ani, Daniela Ristic și cu mine mergem singuri în vacanță. Această constatare aduce cu sine câteva momente noi, în primul rând, ce nu trebuie să fac. Haide să începem: nu trebuie să fac pauză de cinci ori pentru a merge la toaletă, să-mi aduc jucării de plajă, să-mi iau în spate genți, umbrele și încă o mie de prostii de care să mă ocup, să sap tunele și să construiesc castele, să joc tenis în apă, lângă apă și pe plajă, să practic sporturi acvatice și să număr rezultate ca și cum am fi la Olimpiadă (umărul mă doare de la aruncat mingea până în noiembrie), să port barca împreună cu vâslele pentru că este minunat, apoi să-l urmăresc în larg, să o întorc la mal, să o dezumflu pentru că este “o corvoadă”, să intru în cameră să mă culc când este cea mai mare căldură a zilei (când mă trezesc, nu știu dacă am mers sau am venit), să mănânc acele churros pe plajă pentru că doar ochii magarilor sunt flămânzi și să nu fie aruncate (aceeași regulă se aplică și clătitelor seara), să joc hochei pe aer, să lovesc punga, să dau mașinuțele în coliziune, să arunc bani pe brațul acela care scoate urși stupizi, până la urmă, nu mai trebuie să ajung până la parcul de distracții. Mai departe, să port medicamente într-un fel în care am fi “Doctori fără frontiere”, să mă trezesc doctorul la 2 noaptea pentru că nu ne pasă și poate nici nu ne doare, să scot țepii de la căpșuni din călcâie (unicul arici din mare - Aleksa știe cum și de ce), când doamna face cumpărături, eu împing căruciorul prin Salonic în căldura cea mai mare pentru că doar când se află în mișcare piticul poate dormi, să fim închiși în cabina Zara toți trei în timp ce Daniela aduce blugi să le probez… pentru reducere (recordul este de 11 perechi pentru 70 de euro)… Ce să mai spun, încă nu am plecat în vacanță și toate acestea mi-au lipsit deja… bucurați-vă de copii cât sunt mici, acestea sunt momente de neuitat.
Update: Textul a fost scris sub senzația de vinovăție pentru că i-am lăsat pe copii de izbeliște în timpul vacanței. I-am lăsat în urmă.
Vara 2018: Trăiască libertatea, totul este la fel ca întotdeauna, doamna și cu mine facem tot ce … nu vă pot spune chiar totul … folosiți-vă imaginația.

Autor: Andrija Ristić