Evija, destinație populară printre turiști, ascunde un adevărat colțișor spiritual - mănăstirea Sfântului Ioan Rusul din Neo Prokopiu, iar în text veți descoperi mai multe despre sfântul, făcătorul de minuni, și locul său în inimile credincioșilor. Sfântul Ioan Rusul, făcător de minuni profund legat de tradiția și credința greacă, ocupă un loc special în inimile credincioșilor din Grecia și din lume.

Viața și dăruirea tânărului care a devenit sfânt

Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690 în Mica Rusie (Ucraina de astăzi), într-o familie creștină ortodoxă. În timpul războiului dintre Rusia și Imperiul Otoman, tânărul Ioan a fost capturat și vândut ca sclav, ajungând în Prokopion, un loc din Cappadocia, Turcia, unde slujea ca prizonier al unui agă turc.
Viața creștinilor prizonieri era extrem de grea. Erau chinuiți crunt pentru a renunța la credința lor, iar tocmai în Prokopion se afla și un lagăr militar al călăilor - ieniceri (cunoscuți pentru cruzimea lor). Sfântul Ioan, tânărul încă fără barbă, nu a fost cruțat de chinurile cumplite ale ienicerilor.
Cu toate acestea, deși foarte tânăr, viața lui era marcată de o credință neclintită care, așa cum veți vedea în rândurile următoare, încălzea inimile camarazilor și ale creștinilor, topind treptat și inimile călăilor.

Trăind în grajdul agăi turcești, Ioan își compara viața cu cea a lui Hristos în peștera din Betleem și își petrecea toate momentele libere rugându-se într-un colț al grajdului, considerându-l un mic rai. Cu cât viața îi era mai aspră, cu atât Ioan devenea mai puternic în credința sa adevărată. Era un ascet, petrecând multe nopți în veghe și zilele în muncă grea. Ajuta pe cei nefericiți și bolnavi, comunitatea sa creștină care suferea foarte mult în acea perioadă.
Dăruirea și bunătatea sa începeau să îndulcească inimile agăi și a soției sale. Ba chiar i-au oferit o cameră cu fân pe care tânărul Ioan, în modestia sa, a refuzat-o.

Cum a schimbat minunele Sfântului Ioan Rusul aga și aginica turci?

Credința, blândețea, umilința, bunătatea lui Ioan Rusul nu au rămas neobservate în inimile “stăpânilor” săi, aga și aginica. Încet, începeau să vadă binefacerile, așa că aga chiar se lăuda public că bogăția sa nou dobândită se datora tânărului credincios.

Odată, când aga plecase în Mecca, în pelerinaj, în casa aginicii s-a servit pilaf (mâncare din cereale). Îngrijorată pentru soț, aginica l-a rugat pe Ioan Rusul să se roage pentru soțul ei spunând: “ce bine ar fi ca și el să guste pilaf, mâncarea lui preferată”. Ioan, care servea cina, a cerut un castron de pilaf spunând că îl va trimite stăpânului său în Mecca. Cei adunați la masă s-au amuzat, dar aginica totuși i-a poruncit bucătarului să-i dea un castron de pilaf. Blândul Ioan s-a retras în colțul său din grajd, s-a rugat și, spre uimirea tuturor, castronul a dispărut în fața lui.

Momentul adevărat și adevăratul “înduioșare a inimilor stăpânilor cruzi” a venit când aga s-a întors acasă de la pelerinajul din Mecca purtând același castron de metal cu inițialele gravate pe care aginica i-l dăduse lui Ioan. A povestit apoi, că, într-o cameră închisă în Mecca, l-a așteptat un castron plin cu mâncarea sa preferată. Atunci când amândoi au primit confirmarea credinței ferme a lui Ioan care poate să facă minuni, l-au considerat drept un dreptcredincios care a găsit mila lui Dumnezeu.

A refuzat din nou să se mute din grajd și să trăiască într-o cameră cu condiții mai bune, rămânând credincios “micului său rai” și vieții ascetice dedicate rugăciunii și credinței. S-a mutat la cele veșnice în data de 27 mai 1730, după o boală grea. Avea în jur de 40 de ani.
La cererea agăi, a fost înmormântat conform obiceiurilor creștine, iar aga însuși a donat o haină scumpă în care să fie înhumat.

Sfințenia și lumina Sfântului Ioan Rusul

După moartea lui Ioan, se vedea o lumină pe mormântul său, iar însuși sfântul i s-a arătat în vis duhovnicului său spunându-i să-și mute trupul. Comunitatea creștină a mutat moaștele Sfântului Ioan Rusul în biserica Sfântului Gheorghe din Prokopion, unde a rămas până în anul 1924.
După un mare pogrom și schimbul de populație între Grecia și Turcia, în anul 1924, comunitatea greacă creștină a adus cu ei, chiar pe Evia, moaștele sfântului lor. În localitatea numită după orașul natal Prokopion, acum Nea Prokopion (Prokopionul Nou), s-a construit o biserică mare și de atunci Sfântul Ioan Rusul este sărbătorit și în Grecia însăși.

Sfântul Ioan Rusul este sărbătorit pe 27 mai.

Astăzi, icoanele sale pot fi văzute în aproape fiecare casă grecească, dar și în locuri precum autobuzele, birourile, mașinile, oriunde oamenii se roagă pentru ajutor și protecție.

Ceremonia emoționantă din 2024

Mâna Sfântului Ioan Rusul - Άγιος Ιωάννης Ρώσος (Agios Ioannis Rossos), care fusese păstrată în Boston după pogrom, a fost unită cu trupul sfântului într-o ceremonie specială la mănăstirea din Neo Prokopiu, pe Evia.
Evenimentul a fost descris ca un moment deosebit pentru creștinii din întreaga lume.
Mâna a fost dusă în biserica mănăstirii în prezența Arhiepiscopului de Atena, Ieroteos, Mitropolitului de Halkida, Hrisostom, precum și a preoților Sfintei Mitropolii, și a sute de credincioși, mulți venind pe jos din Psahna și Halkida, a transmis ekklisiaonline.gr

Unde se află mănăstirea și cum o puteți vizita?

Mănăstirea Sfântului Ioan Rusul se află în frumosul sat Neo Prokopi (Prokopionul Nou), la aproximativ 25 de kilometri nord-est de capitala Halkida. Este ușor accesibil atât din zonele urbane, cât și din cele rurale ale insulei.

În cadrul mănăstirii se află un hostel, iar în împrejurimi se găsesc case de închiriat. Este necesară rezervarea în avans, deoarece mănăstirea este foarte frecventată și deseori nu sunt locuri disponibile.

Adresa mănăstirii este_
Prokopi, Evia
Telefon: 2227041462 – 2227041209 (extensia 1)
Email: naos@oir.gr
Program de lucru:
Perioada de iarnă: 7:00 - 19:00
Perioada de vară: 7:00 - 21:00

Hostel
Prokopi, Evia (lângă Biserica Sfântă)
Telefon: 2227041462 – 2227041209 (extensia 1)

Dacă nu veniți cu mașina, există și linii de autobuz, Evia KTEL care au curse zilnice. Din Atena există linii directe către Istiaia și Edipsos cu stație intermediară în Prokopi.