Dacă planificați o călătorie, Corfu este destinația perfectă pentru dumneavoastră. În acest text veți descoperi o istorie bogată a Corfu-ului, de la legenda Argonauților până în zilele noastre, concentrându-vă pe evenimentele cheie care au modelat această insulă minunată. Luați cunoștință de moștenirea culturală a Corfu-ului și aflați de ce a devenit un loc important pe harta turistică a lumii, atrăgând turiști din toate colțurile planetei.

Cum a primit insula numele?

Numele grecesc Kerkira (Κέρκυρα, Kerkyra), conform tradiției, insula l-a primit după nimfa Kerkira, pe care zeul mării Poseidon a adus-o pe această insulă. Din relația lor s-a născut Feakas, care a fost strămoșul Feačanilor, un popor antic și ospitalier, care l-a primit pe Argonaut și pe eroul lui Homer, Odiseu, în călătoria sa spre Itaca.

Corfu în mitologia greacă - Insula Argonauților și a lui Odiseu

Jason și Argonauții

Apoloniu din Rhodos, în lucrarea sa Cântecul Argonauților, povestește că insula Corfu a reprezentat o stație importantă pentru Jason și Argonauții săi în căutarea Lânii de Aur.

Argonauții au pornit în călătoria lor spre Colchida (azi Georgia) de pe Marea Neagră din Iolkos, un oraș din Tessalia, situat în partea centrală a Greciei, în apropierea orașului actual Volos. Recent s-au descoperit și ruine arheologice ale așezării considerate a fi orașul antic Iolkos, capitala Argonauților.

Călătoria Argonauților:

Iolkos era cunoscut ca fiind locul unde domnea regele Aeson, tatăl lui Jason. Regele Pelias, fratele vitreg al lui Aeson, a păstrat tronul, iar din acest motiv Jason a decis să pornească în călătorie pentru a-și recâștiga drepturile la tron și pentru a-și câștiga gloria.

Jason a adunat atunci un grup de eroi, inclusiv personalități importante precum Hercule, Orfeu, Atalanta și alții. Expediția lor a început pe nava “Argo”, de unde provine și numele de Argonauți.

Apoloniu din Rhodos subliniază că Corfu a fost stația pentru Jason și Argonauții săi. Conform legendei, zeul mării Poseidon era legat de această insulă, astfel încât Corfu nu reprezenta doar o locație fizică, ci și un loc simbolic de întâlnire cu zeii și alte ființe mitologice. Această călătorie le-a oferit oportunitatea de a primi binecuvântarea și ajutorul în timpul aventurii lor.

Când Argonauții au ajuns pe Corfu, au cunoscut pe Feačani, cunoscuți pentru ospitalitatea lor.

În antichitate, navigația nu era ușoară. Stațiile precum Corfu permiteau călătorilor să se protejeze de condițiile meteorologice nefavorabile, de curenții periculoși sau de alte pericole pe mare. În acest context, Corfu ar fi putut fi un loc important pentru odihnă și planificare a pașilor următori.

În lunga lor călătorie, care a inclus o circumvoluțiune în jurul întregii Europe, așa cum arată o hartă, Argonauții au trecut și prin regiunea noastră, pe Dunăre, până la Marea Neagră.

Miturile precum cel al Argonauților servesc nu doar ca povești despre eroi și zei, ci și ca mijloace de înțelegere a naturii și experiențelor umane. Corfu, ca simbol al acestor călătorii, reprezintă puterea, provocările și binecuvântările pe care eroii le caută în drumul lor.

Vorbind despre eroi și zei, merită să citiți și textul **despre strămoșii noștri, eroi care au găsit aici, pe această insulă, înțelepciune și putere pentru lupta decisivă și întoarcerea în țara noastră, Serbia:

Odiseu pe Corfu

În “Odiseea” lui Homer, Odiseu, după o lungă și periculoasă rătăcire pe mare, când a scăpat de Calipso și a fost în sfârșit pe drumul spre casă, s-a confruntat cu furia lui Poseidon, care a transformat corabia sa în piatră. A fost aruncat pe țărmul insulei care aparținea Feačanilor - Corfu-ul de astăzi.

Acolo l-a întâlnit pe Nausica, fiica regelui Alkinoos, care l-a dus la palat. Feačanii, cunoscuți pentru ospitalitatea și priceperea lor în navigație, i-au pregătit o petrecere în onoarea lui Odiseu, l-au ascultat povestind despre aventurile sale și, în cele din urmă, l-au ajutat să se întoarcă acasă, la Itaca. Astfel, Corfu a apărut ca un punct important de odihnă în căutarea epopeică a lui Odiseu pentru a se întoarce acasă.

Epoca antică și elenistică

Primii coloniști ai Corfu-ului au fost Eretrienii, care au sosit pe insulă în jurul anului 775-750 î.Hr. Cu toate acestea, șederea lor nu a durat mult deoarece au fost alungați în 730 î.Hr. de către Corintieni, cunoscuți pentru expansiunea lor colonizatoare, și s-au stabilit în regiunea actuală a Kanoniului. Această perioadă a adus pace și armonie între locuitorii Corfu-ului și Corintienii, iar insula a cunoscut o prosperitate economică, atât de mult încât avea propria sa monedă.

După cum am menționat, Corintienii au colonizat teritoriul actualului Kanoni, una dintre cele mai cunoscute zone din Corfu. Kanoniul este astăzi renumit pentru priveliștea sa frumoasă asupra bisericii Panagia Vlacherne și a micului insulă Mișic (Pontikonisi), care este unul dintre cele mai fotografiate locuri de pe Corfu. Această colină verde, situată la doar câțiva kilometri de orașul Corfu, a primit numele de la un tun vechi care se află încă în vârful dealului, înconjurat de hoteluri de lux și reședințe private.

Corfu a fost mult timp sub influența Corintului, dar la sfârșitul Războiului Peloponesiac s-a produs o schimbare. Insula, în anul 375 î.Hr., a devenit aliată cu Atena, ceea ce i-a permis să câștige gradual independența și să-și formeze propria sa statalitate.

În perioada elenistică, în jurul anului 300 î.Hr., independența Corfu-ului a fost pusă la îndoială. Insula a fost atacată de jefuitori din Siracuza, sprijiniți de regii macedonieni și de pirații iliri, ceea ce a făcut Marea Mediterană periculoasă pentru comerț. În locul unui posibil timp de pace și prosperitate, Corfu s-a confruntat cu atacuri constante și insecuritate.

Când atacurile ilirilor au devenit insuportabile, locuitorii Corfu-ului au cerut ajutorul romanilor.
În războiul împotriva reginei ilire Teuta, Corfu a devenit prima provincie romană din Grecia. Ulterior, aceasta a fost anexată provinciei romane Macedonia, iar în timpul împăratului August a devenit parte a provinciei Epir.

Odată cu divizarea Imperiului Roman în anul 395, Corfu a fost integrată în Imperiul Roman de Răsărit, începând astfel o nouă eră în istoria bogată a acestei insule.

Corfu în perioada Imperiului Bizantin (395-1204)

Corfu a devenit parte a Imperiului Bizantin, care a avut un impact semnificativ asupra culturii, religiei și politicii insulei. Creștinismul a continuat să se extindă, iar Corfu a devenit un important centru religios.

Această perioadă de o mie de ani este semnificativă pentru istoria Corfu-ului și cuprinde multe evenimente importante. Iată câteva puncte cheie referitoare la această perioadă:

Cultură și arhitectură: În timpul perioadei bizantine, pe insulă au fost construite multe biserici și mănăstiri. Aceste clădiri erau adesea decorate cu fresce și mozaicuri, devenind centre ale vieții religioase și culturale.

Economie: Corfu a fost o rută comercială importantă în Marea Ionică. Poziția sa strategică a permis dezvoltarea comerțului cu alte părți din Mediterana, în special cu Italia și Dalmația.

Atacuri și invazii: Cu toate că era sub stăpânirea bizantină, Corfu a fost confruntat cu atacuri din partea diferitelor grupuri, inclusiv avarii și arabii. Aceste atacuri adesea au condus la consolidarea fortificațiilor militare de pe insulă.

Războaiele cruciate (secolele XI și XII): Pe măsură ce războaiele cruciate evoluau, Corfu a devenit strategic important pentru puterile occidentale, ceea ce a dus la conflicte și schimbări de putere. Această perioadă a pus bazele evenimentelor viitoare, inclusiv invazia normanzilor și a cruciaților în secolul al XII-lea.

Aceste aspecte împreună creează un tablou complex al Corfu-ului în perioada de la prăbușirea Imperiului Roman până în Evul Mediu.

Perioada timpurie creștină și ruinele bazilicilor din Corfu

Nu există multe biserici vechi conservate din perioada pre-bizantină pe Corfu, dar există câteva situri arheologice importante și biserici care datează din primele timpuri creștine și pot fi considerate pre-bizantine. Iată câteva exemple:

Bazilica din Agios Mattheos: Această biserică a fost construită în secolul al V-lea și reprezintă un exemplu de arhitectură creștină timpurie. Se află în apropierea satului Agios Matthaios, iar cercetările arheologice au descoperit ruinele unei bazilici timpurii creștine.

Bazilica timpurie creștină din Paleokastritsa: La acest sit arheologic s-au descoperit ruinele unei biserici timpurii creștine care datează din secolul al V-lea. Această biserică a servit probabil drept centru al vieții religioase înainte de perioada bizantină.

Ruinele bisericii din Kassiopi: În Kassiopi se găsesc ruinele unei bazilici care datează din perioada timpurie creștină și care poate fi considerată pre-bizantină. Cercetările au descoperit fundațiile și părți ale zidurilor care datează din secolul al V-lea.

Deși aceste exemple nu sunt bazilici mari și monumentale precum cele găsite în alte locuri din Grecia, ele reprezintă locuri arheologice și culturale importante care luminează istoria Corfu-ului înainte de perioada bizantină.

Evul Mediu

Evul Mediu reprezintă o perioadă tumultuoasă pentru Corfu, marcată de atacuri constante ale barbarilor și piraților. Cu toate acestea, această perioadă, care a durat de la secolul al IV-lea până la începutul secolului al XI-lea, a fost și un moment de răspândire a creștinismului pe insulă, ceea ce a lăsat o amprentă profundă asupra culturii sale.

În această perioadă, Corfu a fost utilizat ca o bază importantă de către împăratul Iustinian pentru campaniile militare în Africa și împotriva goților. În anul 1081, normanzii și-au consolidat controlul asupra insulei sub conducerea lui Robert Guiscard, ceea ce a schimbat în continuare situația politică din Corfu.

După al patrulea război cruciat, în anul 1204, Corfu a căzut sub stăpânirea despoților epiroți, pentru ca în 1267 să fie cucerită de regatul Napoli. În secolul al XIV-lea, insula a fost preluată de Republica Venețiană, ceea ce a dus la combinarea culturii feudale occidentale cu tradiția autohtonă elenico-ortodoxă. Această sinteză a creat o cultură unică care a îmbogățit și mai mult identitatea Corfu-ului.

Stăpânirea venețiană a durat patru secole (1385-1796) și în această perioadă guvernarea insulei a fost organizată conform sistemului aristocratic venețian. Populația a fost împărțită în trei clase: nobilii, cetățenii și simplii cetățeni. Educația era organizată în mănăstiri, unde clerul preda copiilor, în timp ce cei mai bogați aveau posibilitatea să studieze la academiile italiene.
Venețienii au contribuit în mod special la dezvoltarea cultivării măslinilor pe Corfu, punând bazele economice ale viitorului insulei și asigurând un aprovizionare valoroasă cu ulei de măsline pentru Veneția.

Stăpânirea venețiană a permis Corfu-ului să devină una dintre puținele regiuni din Grecia care nu a suferit hegemonia tiranică a turcilor, păstrându-și astfel identitatea unică de-a lungul secolelor.

Stăpânirea franceză și engleză asupra Corfu-ului

După căderea Republicii Veneția în anul 1797, Corfu și celelalte insule Ionice au trecut sub controlul Franței. Această guvernare a adus numeroase schimbări și reforme pe insulă. Cu toate acestea, perioada dominației franceze a fost întreruptă de un scurt protectorat rusesc între anii 1798 și 1807, după care Franța și-a restabilit autoritatea până în 1814.
După retragerea francezilor de pe insulele Ionice, diverse puteri străine au manifestat interes pentru controlul acestui punct strategic. Totuși, cu ajutorul lui Ioannis Kapodistrias, născut în Corfu, în anul 1815 a fost semnat Tratatul de la Paris, prin care insulele Ionice au fost recunoscute ca teritorii libere sub protecția Angliei.

Ioannis Kapodistrias, născut în Corfu în anul 1776, a fost ministru de externe al Imperiului Rus, un important om de stat rus și grec, precum și primul guvernator al Greciei independente. După asasinarea sa în Nafplion în anul 1831, trupul său a fost transportat în Corfu în 1832 de fratele său Augustinos și a fost îngropat la mănăstirea Platytera, care era mănăstirea familiei acestei distinse familii.

După formarea Statului Unit al Insulelor Ionice, primul comisar a fost numit Thomas Maitland. Politica sa represivă a provocat reacții dure printre locuitorii din Corfu, însă ocupația engleză s-a dovedit a fi cea mai prosperă pentru insulă.

În această perioadă, Corfu a cunoscut o dezvoltare semnificativă în economie, sănătate publică și educație. A fost fondată prima universitate greacă, a fost creată o rețea rutieră și a fost îmbunătățit sistemul de sănătate. De asemenea, în acei ani, comerțul cu țările vecine a crescut semnificativ, transformând Corfu într-un important centru economic în regiune.

Universitatea Insulelor Ionice există și astăzi. Fondată în anul 1824, este una dintre cele mai vechi universități din Grecia. Sediul universității se află în Corfu, având campusuri și în alte orașe precum Zakynthos și Lefkada. Universitatea oferă diverse programe de studiu în domenii precum științe sociale, științe ale comunicării, științe ale mediului și arte. Această instituție este cunoscută pentru contribuția sa la educație și cercetare și continuă să joace un rol semnificativ în comunitatea academică din Grecia.

Alipirea insulei Corfu la Grecia: O nouă eră pentru insulă

Prin tratatul semnat la Londra în 1863 de către Marile Puteri, protectoratul britanic asupra insulelor Ionice a luat sfârșit. Această decizie a marcat un punct de cotitură în istoria insulei Corfu, iar pe 21 mai 1864, insula s-a alipit cu mândrie Greciei, deschizându-se astfel calea către o nouă eră de prosperitate politică și economică.

Renașterea insulei Corfu

După alipire, insula Corfu a început să înflorească, experimentând o dezvoltare semnificativă atât în agricultură, cât și în domeniul artelor. Locuitorii și-au redescoperit dragostea pentru tradiție și cultură, consolidându-și identitatea în cadrul noii/vechii lor națiuni. Viața urbană a prins din nou viață, iar străduțele s-au umplut de muzică, picturi și meșteșuguri. Corfu a devenit un punct de întâlnire al diverselor culturi, unde tradițiile grecești, italiene și altele s-au îmbinat într-o simfonie unică.

În această perioadă, Corfu a devenit faimos pentru artiștii și intelectualii săi. Au fost fondate colonii artistice care au atras pictori și poeți din întreaga Europă. Cei mai importanți artiști ai acelei epoci au fost pictori precum Nikolaos Gyzis și Georgios Roilos, ale căror opere au lăsat o amprentă profundă asupra patrimoniului cultural al insulei. De asemenea, multe biserici și mănăstiri au fost restaurate, iar frescele și mozaicurile au fost reînnoite, îmbogățind identitatea vizuală a insulei Corfu.

Provocările secolului XX

Cu toate acestea, secolul al XX-lea a adus provocări serioase pentru locuitorii insulei Corfu. Cele două războaie mondiale au lăsat urme adânci asupra insulei, inclusiv distrugerea multor monumente istorice și arhitecturale care mărturiseau bogata sa moștenire culturală.
În timpul Primului Război Mondial, între 1916 și 1918, Corfu a fost sediul guvernului sârb în exil. Această perioadă a fost crucială pentru poporul sârb, iar în 1917, pe insulă a fost semnată “Declarația de la Corfu”, care a marcat crearea Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, precursor al Iugoslaviei.
Citiți mai multe despre importanța orașului Corfu pentru istoria sârbească în articolul nostru Istoria sârbească în Corfu: un loc pe care trebuie să îl vizitați.

Reconstrucție și dezvoltare

Deși momentele grele au marcat perioada postbelică, locuitorii insulei Corfu au demonstrat o reziliență deosebită. Profitând de natura încântătoare și de clima favorabilă, aceștia au reușit să stimuleze o nouă dezvoltare economică. Agricultura s-a redresat, iar turismul, care începuse să prindă contur, a devenit o sursă importantă de venit. Insula Corfu și-a recăpătat frumusețea, atrăgând vizitatori din toate colțurile lumii, în timp ce străzile sale erau din nou animate de râsete și viață.

În acest context, industria turismului a înflorit. Insula a devenit o destinație populară pentru vacanțe, ceea ce a condus la construcția unor hoteluri și restaurante noi. Astăzi, Corfu oferă nu doar peisaje naturale spectaculoase, ci și o ofertă culturală bogată, incluzând festivaluri, concerte și expoziții.

Corfu astăzi

Astăzi, Corfu este considerată una dintre cele mai bine organizate insule din Grecia și cu siguranță una dintre cele mai frumoase destinații de vacanță din întreaga regiune mediteraneană. Plajele sale cu nisip fin, golfurile pitorești care se desfășoară ca niște perle ale Mării Ionice și ospitalitatea localnicilor cuceresc inimile a mii de turiști care revin pe insulă, fermecați de farmecul orașului vechi și de tradițiile pe care insula continuă să le păstreze.
Deși pescuitul și agricultura joacă un rol important în economia insulei, turismul european este principala sursă de venit. Se estimează că insula Corfu va continua să crească ca destinație populară, datorită numeroaselor festivaluri și evenimente culturale care celebrează istoria și tradițiile sale bogate.

Pe durata lunilor de iarnă, Corfu nu își pierde vitalitatea; datorită Universității Ionice, una dintre cele mai importante instituții academice din Grecia, insula devine un centru de educație și energie tineresc. Acest lucru contribuie la diversitatea și dinamismul comunității locale, care reușește să își păstreze identitatea unică în timp ce se adaptează provocărilor moderne.

Cazările din Corfu pot fi găsite AICI.

Surse:
Richard Clogg, A Short History of Modern Greece, Clio, 2000.
Roderick Beaton, The Greeks: A Global History, Laguna, 2023.
Λουκιανός Ζαμίτ, Διαπρεπείς Κερκυραίοι 16ου-19ου αιώνα, Εταιρεία Κερκυραϊκών Σπουδών, 2012.
Dana Facaros & Michael Pauls, The Greek Islands, 2007.
www.corfuhistory.eu
Fotografii: Από FoolsWar - Έργο αυτού που το ανεβάζει, CC BY-SA 4.0, commons.wikimedia.org

Suntem mereu aici pentru a vă ajuta să explorați Grecia! Urmăriți-ne pentru cele mai recente informații, sfaturi utile și experiențe autentice pentru a petrece o vacanță de neuitat în Grecia!

Cazările din Corfu

Avem peste 3,000 de unități de cazare disponibile. Alegeți cea potrivită pentru dvs. și familia dvs. făcând clic AICI.

Urmărește-ne pe rețelele sociale unde distribuim în mod regulat oferte exclusive, reduceri și aranjamente speciale pentru vacanțe în Grecia, precum și informații, sfaturi și știri utile.

Facebook: Nikana.gr
Instagram: @nikana.gr
Tiktok: nikana.gr
Grupul de Facebook: Live from Greece
Canalul YouTube @NikanaTravel
Scrieți-ne pe e-mail: nikana@nikana.gr
Site-ul nostru nikana.gr este principala sursă de informații despre Grecia în Balkan și în afara ei.