A determinat cochiliile. A trecut iarna și toate sărbătorile legate de daruri s-au încheiat, așa că a început să se gândească la bucuriile viitoare. A luat coșul plin cu cochilii, apoi a răsfoit manualele sorei, enciclopediile, a căutat pe internet și în cele din urmă, fericit, fără să știe ce să-mi arate întâi, a început să-mi povestească cum se numește fiecare cochilie pe care am găsit-o.

Fiul meu are acum 8 ani și m-a învățat că cochiliile pe care le-am găsit se numesc Rumenke (Polirke), Srcanke (spinoase sau nu), Prilepci, Apusuri de soare, Ceasuri raze solare, Casuțe, câteva Caldării ale lui Iakovlev, Stridii, o Răsărit de soare (aceasta este frumoasă și singura pe care am găsit-o eu pe plaja Astpas), o Piatră ovală și una (dar valoroasă) Volak. Poate că nu este de importanță vitală, dar cu siguranță este interesant de știut. Majoritatea acestor cochilii au ieșit la suprafață datorită fiicei mele și acum se gândește la fotografie subacvatică și când ceva se învârte în acel cap, în timp se și înfăptuiește. Să-mi spună cineva că nu există speranță, că nu-i place miracolele și că nu este totul posibil, dar inima mea are cuvânt. Acestea sunt cele mai apropriate denumiri pentru noi, deoarece majoritatea rezultatelor sunt din Croația și câteva din Muntenegru. Au mai fost și alte cochilii acolo, de exemplu, Loripes lucinalis (cărora le-am uitat numele), dar care erau atât de mici (și în general sunt mici) și delicate (ca unghiile copilului) și s-au pierdut și ascuns mereu undeva, așa că nu le-am păstrat. Apoi nu sunt sigur, dar mi se pare că printre aceste cochilii există și un Perisca… Când începi să cauți, se deschid mereu noi lumi, unde fiecare specie este endemică și care este aria de răspândire limitată, cât de mari pot crește, care este gustoasă pentru alimentație și căreia trebuie să-i adaugi puțin vin sau alt ingredient pentru a-i îmbunătăți gustul, care servește drept momeală…