Prinții adevărați frecvent sunt uitați, de aceea nu este de mirare că povestea despre Marinos Ricudis a primit atenția meritată a statului și a opiniei publice noastre abia după 18 ani.

Grecul Marinos Ricudis era sublocotenent în Marina de Război. Oficial, Grecia nu a participat la atacul aerian asupra Iugoslaviei, însă ca membru al alianței NATO, era obligată să se alăture agresiunii. A trimis nava sa de război, Temistoklis, cu căpitanul Ricudis în apele Adriaticii. Echipajul navei era dezamăgit de această decizie a guvernului său, iar căpitanul Ricudis a decis să întoarcă nava și să se întoarcă în portul Jadranei, astfel refuzând să participe la bombardament.

“Ca ortodox, nu pot să particip la atacul asupra unui popor frățesc” - a spus Marinos Ricudis, iar decizia sa a fost susținută de aproape întreaga opinie publică greacă.

Un tribunal militar din Pireu l-a condamnat în anul 1999 la doi ani și jumătate de închisoare.

Marinos nu a fost singurul membru al marinei grecești care a refuzat să participe la agresiunea asupra RSF Iugoslavia.

Decizia de a refuza ordinul

a schimbat complet viața și cariera sa. A fost dat afară din marină într-un proces de urgență, a fost judecat în 9 instanțe și, în ciuda apelurilor avocaților săi, sentința i-a fost confirmată. A făcut recurs și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar și aceștia au fost de acord cu decizia tribunalului grec.

În ciuda tuturor necazurilor, Ricudis a declarat recent că nu s-a căit nicio clipă de decizia sa: “A fost o senzație fantastică să iau decizia de a susține națiunea care s-a luptat împotriva unui dușman mult mai puternic. Sunt extrem de mândru de momentul acela pe care l-am oferit atât poporului meu, cât și poporului vostru. Este o poveste comună între mine, cultura mea și cultura voastră. Sunt foarte fericit că am găsit prieteni în Serbia și că împărtășim amintiri comune.”

Vor rămâne în amintire și cuvintele sale rostite în sala de judecată când i-a fost dată pedeapsa închisorii: “Legea lui Dumnezeu este mai puternică decât legea oamenilor”.

Deși a refuzat mult timp să primească orice fel de distincții sau decorații, pe 23 ianuarie i s-a înmânat cea mai înaltă distincție bisericească în semn de mulțumire pentru ajutorul și sprijinul neegoist acordat poporului sârb.

Mai multe despre prietenoasa Grecia și despre ajutorul său citiți aici.