După inundațiile din Nikiti și împrejurimi, credeam că nimic nu ne ne va mai afecta în acest mod vara aceasta, dar s-a întâmplat ceva și mai rău.

Totuși, incendiile din împrejurimile Atenei au provocat multe decese și multe persoane rănite.

Poporul grec se manifestă incredibil de solidar, nu doar atunci când se întâmplă tragedii în rândul lor, ci și în cazul altor popoare. De la anunțul despre incendiile catastrofale, poporul grec a început să strângă alimente și materiale medicale și după doar 24 de ore s-a anunțat că s-a strâns mai multă mâncare decât este necesară.

Cele trei zile de doliu național în Grecia nu sunt suficiente pentru a plânge toate victimele umane, toate familiile distruse, animalele decedate, casele arse…

Iată cum a explicat scriitorul grec Stefanos Mitilineos de unde provin atâtea victime umane în incendiul care a afectat stațiunea de litoral Mati.

“Când focul imparabil a învăluit Mati într-o după-amiază de luni, pe 23 iulie, vânturile vestice cu forța a 9 Bofori au încercat să distrugă totul cu furia lor.
Flăcările înghițeau totul în calea lor, “curgând” cu o viteză de 70-100 km/h.
Nu exista o modalitate de a opri această catastrofă, niciun plan nu putea s-o oprească.

Totuși, răul imens care ne-a lovit nu justifică moartea atâtor oameni nevinovați, atâta vieți pierdute în mod nedrept.

Ce s-a întâmplat?
Sute de locuitori au încercat să părăsească Matiul cu mașinile, dar s-au blocat într-un blocaj îngrozitor în străduțele înguste construite încă din 1960, care au fost populate fără nicio planificare, fără măsuri de siguranță începând din anul 2000.
Locul s-a dezvoltat asemenea multor alte locuri din Grecia, în mod haotic.
Și nu este suficient că locul s-a dezvoltat “la voia întâmplării” și “din pură întâmplare” printre pini, nu avea nicio ieșire în caz de pericol. Astfel, a devenit o capcană a morții.

În timp ce pini inflamabili ardeau în flăcări în jurul oamenilor, casele și mașinile se transformau în cenușă în câteva minute, panică s-a instalat.
Cetățenii dezorientați au ieșit din casele lor, alții au ieșit în mod panicat din mașinile lor și din blocajul în care au fost prinși și toți s-au îndreptat fugind spre mal, spre singura ieșire care le mai rămăsese pentru a evita o moarte înfricoșătoare.

Ce mal?

În Mati, malul nu este accesibil din toate părțile. Hotelurile și casele închid accesul la mal. Asta este rezultatul “dezvoltării” din anul 1960 - nu există un acces liber spre mal.
Așa că deodată, cetățenii noștri s-au confruntat cu o luptă pentru viață, pentru viața copiilor și a familiilor lor. Săreau garduri, alergau prin zone inaccesibile pentru a ajunge la mare.

Ce mare?

Plaja este întreruptă în multe locuri de hoteluri și case care sunt practic în mare, astfel oamenii nu puteau merge în stânga sau în dreapta pentru a se îndepărta de flăcări, ci trebuiau să intre în mare, deja fiind agitată de valuri.

Așa că coșmarul celor care au intrat în apă nu s-a încheiat, trebuiau să fie salvați cu ajutorul bărcilor.
Bărcile și vasele de salvare sosite deja îi salvaseră pe cei aflați în pericol începând cu ora 18:00.
Nu se puteau apropia de țărm, pentru că nu exista acces la mal din cauza stâncilor și pentru că flăcările îi ardeau pe oamenii din bărci.

Flăcările și vântul au creat un fum în atmosferă care nu le-a permis bărcilor să se apropie de țărm la mai mult de 50 m.

Cetățenii epuizați și speriați au fost nevoiți să înoate până la bărci.
Persoanele rănite, bătrânii, copiii, femeile cădeau în mare pentru a înfrunta valurile și a ajunge la bărcile care-i așteptau.
Cei pe care-i ajunsese focul și nu găsiseră ieșire spre plajă îi aruncau în moarte de pe stânci.

Cine este responsabil?

La televizor se aude că Matiul nu mai există. Asta este adevărat. Dar există și o altă adevăr mai mare: Matiul, în felul în care a fost construit, nu ar fi trebuit să existe nici măcar o clipă.
De la început a fost greșit, ca stațiune a început să existe din 1960 sub standarde inexistente ale regimului grec și din 2000 a devenit dens populatea.

În toți acești ani, nimeni nu s-a întrebat următoarul: Ce vom face în caz de incendiu în acest loc, printre pini și fără o ieșire?

Și desigur, primii care ar fi trebuit să se gândească la asta sunt autoritățile locale. Cei care trăiesc în acel loc și-l cunosc mai bine decât oricine. Evident, niciunul dintre ei nu s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă focul ar ajunge în Mati sau, ca să fim mai preciși, ce s-ar întâmpla dacă focul ar ajunge până la Matija. Și este cunoscut faptul că zona este propice incendiilor, DAR doar unul a fost fatal.

Grecii din antichitate îi numeau pe pini “copaci blestemați” și nu permiteau ca aceștia să se afle în orașe. Pentru că știau că pini sunt niște torțe.

Merită să ne întrebăm cum am devenit noi, grecii de azi, convinși că este sigur să trăim printre pini.

Astăzi ne plângem zecile de oameni decedați, care au murit în mod nedrept. Când durerea trece și durerea națională pentru răul care ne-a lovit, avem o datorie: să nu mai existe locuri precum Mati. Nici în Attica, nici în altă parte.

Să nu mai existe astfel de capcane ale morții.”