Autorul textului: Darko Antić

De când în urmă cu mult timp, în 1976, tatăl și mama ne-au înghesuit pe mine și pe sora mea, Aleksandra, într-o mașină nouă Zastava 101, de culoare ocru, cu o valiză enormă de piele moale, plină până la refuz și abia închisă, și cu o geantă de frigider portocalie, și ne-au spus, în acele dimineți liniștite, încă întuneric afară, doar că se luminează, că mergem la mare, într-o țară absolut frumoasă numită Grecia, iar locul este Stavros. Când toți vecinii noștri din Gloždak, de pe strada Cerska, își împachetau Fițe, Tristațe, Lade și Peçeuri, prietenii mei Goran Kasapin, Boba Živkić, Triki și sora lui, Suzana, prietenul meu Bojan Čombe și fratele lui, Deja Vučko, prietenii mei Dobrica Boba și fratele lui Dejan Pita, prietenele noastre de pe stradă, Snežana și Marina, Zdenka și toți împreună plecau în Leptokarya, Kavala, Stavros, Asprovalta, Platamon, Paralia, încă de atunci am îndrăgit această țară uimitoare, scăldată în soare și arome ale mării. Cumva, chiar și atunci, la doar cinci ani, știam că o voi iubi pentru totdeauna și că mă voi întoarce în mod repetat pentru a descoperi fiecare piesă a acestui puzzle: cele mai frumoase insule din lume, oameni buni, mereu zâmbitori și veseli, care, când aflau că venim din fostei Iugoslavii, acum Serbia, se apropiau de noi să ne sărute și să ne îmbrățișeze, ca și cum am fi fost cei mai apropiați.

Am venit recent cu familia mea din aceeași Grecie, de pe insula Thassos, cu soția mea, Gaja, și cei doi copii jucauți ai noștri, Matilda și Svetozar, după o vacanță relaxantă și odihnitoare. Știu că vom merge din nou la prietenii noștri greci și în anii viitori, și știu că și copiii mei au îndrăgit această țară, care a devenit parte din ființa lor, și știu că ei, când nu voi mai fi aici, se vor întoarce aici din nou, cu noile lor familii, în aceeași țară care ne-a oferit mereu atât de multe lucruri frumoase…

Amintire frumoasă, să îmbogățim cunoștințele și experiențele, din nou în această vară…